 |
| www.ziaruldeinvestigatii.ro/ |
Termenul “management privat” este pe jumătate nonsens și pe jumătate impropriu. Orice manager este implicit privat, pentru că este o persoană și nu o insituție. Dacă prin manager privat se înțelege unul care este numit pe criterii economice și nu politice sau mafiote, atunci e corect. De asemenea, dacă se înțelege cedarea managementului către o firmă de management al activelor, atunci începe să capete sens.
Numirea unui manager real în fruntea unei companii de stat poate să reducă substanțial furturile și cel mult să îmbunătățească ușor performanța. Însă departe de nivelul la care se poate ajunge prin privatizarea reală, pentru că există în continuare constrângeri.
1. Care este mandatul managerului privat? Dacă este cel de până acum, de-a produce bani pentru clientela politică și de-a adormi simțurile contribuabililor cu propriii lor bani, expertiza meșteșugul nu prea-i folosește la nimic. Dacă este acela de-a aduce profit pe termen lung, atunci statul pierde ce și-a dorit: “pîrghiile de control în economie”, deci putea la fel de bine să vândă.
2. Lipsește cel mai important criteriu de evaluare a performanței, și anume valoarea de piață, dată de bursă. Un manager poate stoarce profit pe termen scurt sacrificând rezultatele pe termen lung. Astfel își umflă bonusurile iar pentru politruci este o situație de dorit. Dacă un pachet substanțial ar fi fost listat pe bursă, acționarii ar fi văzut că investiția lor este compromisă și s-ar fi grăbit să vândă, micșorând cotația și forțând astfel numirea unui manager mai responsabil.
3. În continuare, relația dintre contribuabil și fisc este viciată. Din cauză că statul este și proprietar și colector de taxe, în caz de neplată trebuie să se execute pe sine, adică să-și ia definitiv la revedere de la bani. O companie privată poate fi executată silit de fiecare dată când nu-și plătește taxele și revândută către un nou cumpărător pentru recuperarea pagubei.
2 comentarii:
Institutul de Studii Populare este o creație a PDL cu "o vocație populist-ortodoxistă radical" subvenționată din bugetul statului roman, susține analistul politic Zoe Petre, după ce a primit un e-mail în care era îndemnată să aloce benevol 2% din impozit acestui Institut.
"Am primit adineauri un e-mail prin care Institutul de Studii Populare - creația PDL aflată sub conducerea d-nilor Cristian Preda, Valeriu Stoica & Asociații - mă îndeamnă să-i aloc 2% din impozit. Să le dau și benevol parale? nici nu mă gîndesc, destul mă taxează obligatoriu ca apoi să finanțeze tot felul de instituții care de care mai utile, de la sălile de sport pentru vîrsta a III-a la institute cu vocație populist-ortodoxistă radicală. Dincolo de indignarea firească cu care primesc o asemenea solicitare din partea unui partid din vina căruia cîștig mai puțin decît s-ar cuveni, și ca pensionar, și ca autor, mă gîndesc că ăsta e un mod foarte iscusit de a masca subvenționarea din bugetul statului român a unei instituții de propagandă a PDL.Fiți atenți și nu le dați nici un sfanț, au ei grijă singuri să-și ia tainul", scrie Zoe Petre, pe blog.
Grâul românesc este „furajer” la export şi „de cozonac” la import
An de an, o fantomă bântuie omenirea: spectrul mondial al foametei. Nici nu plecase bine, anul trecut... În România vestea este prinsă din zbor şi capătă proporţii naţionale catastrofice. De fapt, producţia de cereale creşte din 2008 încoace, iar preţul la producător nu variază. Motivul pentru care este aruncată pe piaţă sperietoarea foametei şi minciuna cu calitatea slabă a grâului este cât se poate de mercantilă: odată etichetat ca „furajer”, grâul românesc poate fi exportat şi... reimportat ulterior, ca fiind de calitate superioară.
Trimiteți un comentariu